CIOCÂRLIE DE CÂMP

Alauda arvensis

Ciocârlia de câmp este o pasăre cântătoare mică din familia alaudide (Alaudidae), cu penele pestrițe, care are un ciripit caracteristic, în triluri.

Are un areal extins în Palearctic, din Africa de Nord prin toată Eurasia până în Kamceatka și Sahalin. Populațiile din regiunile nordice și estice ale arealului iernează în sudul Europei. Populațiile sudice nu sunt migratoare, dar în iernile cu temperaturi extrem de scăzute pot să se retragă spontan către regiuni mai sudice. Este comună în zonele deschise cu sol nivelat și umed, acoperit cu vegetație erbacee (inclusiv cerealele), terenuri cultivate, dar și pe pârloage, pășuni, lunci, la periferia terenurilor mlăștinoase, în stepe și dune. Evită însă pădurile.

Specia este larg răspândită în România și Republica Moldova, preferând terenurile deschise, ajungând uneori și la 2000 m altitudine (Bucegi etc.). Majoritatea ciocârliilor din România și Republica Moldova migrează în septembrie spre locurile de iernare din zone mediteraneene, foarte puține exemplare rămânând peste iarnă. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 2.000.000-3.000.000.

Este o pasăre mică (mai mare decât vrabia), are o lungime de 16-19 cm și o greutate de 22-50 g. Longevitatea maximă înregistrată este de 10 ani. Femela este asemănătoare cu masculul și sexele nu se pot distinge după penaj. În penajul nupțial masculii au un moț scurt. Penajul pe partea superioară a corpului este brun, cu pete longitudinale late, întunecate, pe cea inferioară – alb, cu nuanță ruginie și striații închise pe piept. Coada lungă, brun-neagră tivită cu brun, rectricele externe parțial albe.

Ciocârlia de câmp este o specie monogamă, o pereche având un teritoriu de 2-8 ha. Se reproduce de la sfârșitul lunii aprilie și începutul lui mai până în august-septembrie. Într-un sezon de reproducere sunt scoase 2-3 serii de pui (foarte rar 4). Cuibul este construit de femelă pe sol între ierburi mai mult sau mai puțin dezvoltate sau lângă o piatră mai mare. Întotdeauna se află într-o scobitură din sol. În culturile de cereale păioase, la începutul cuibăritului, cuibul este adesea ușor vizibil, însă, pe măsură ce cresc, plantele îl acoperă. Acesta are aspectul unui coșuleț subțire, împletit simplu din iarbă uscată, marginea sa superioară se află la același nivel cu suprafața solului. Fundul cuibului este minuțios căptușit cu fire subțiri de plante și uneori chiar păr de animale.

Femela depune 3-5 ouă pământii, cu pete brune. Clocitul este asigurat numai de femelă timp de 10-13 zile, prima pontă fiind depusă în prima decadă a lunii aprilie. Puii din cuib sunt hrăniți de către ambele sexe și părăsesc cuibul după 8-10 zile, nefiind încă pe deplin zburători, ei aleargă pe sol și se ascund în așteptarea hranei aduse încă de părinți până la vârsta de 19-20 zile, apoi zboară începând după câteva zile să ducă o viață independentă. Femela poate muta puii luându-i în cioc la câțiva metri de cuib, în cazul depistării cuibului de către răpitori sau de om.

În timpul cuibăritului masculii cântă intens protejându-și propriul teritoriu de rivali. Începe să cânte încă de la primele ore ale dimineții, iar apoi poate fi auzit toată ziua. În general, începe să cânte de pe sol sau de pe un suport mai înalt, după care se ridică zburând tot mai sus, până nu se mai vede; cântă timp de 10-15 minute fără întrerupere, după care se lasă pe sol. Spre toamnă devine tăcut.

În perioada de vară consumă diverse insecte, inclusiv dăunători ai câmpurilor cultivate, iar toamna se hrănesc cu semințele plantelor spontane și cultivate, la care iarna se adaugă și resturi vegetale sau frunze. Puii sunt hrăniți cu insecte, în special cu larvele acestora. Ciocârlia de câmp este o pasăre folositoare, consumând insecte dăunătoare agriculturii.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciocârlie_de_câmp

________________________________________________________

English:

Eurasian skylark

Alauda arvensis

The Eurasian skylark is a small songbird belonging to the family Alaudidae; it has mottled plumage and a characteristic, trilling song.

It has an extensive range across the Palearctic, stretching from North Africa, throughout Eurasia, and as far as Kamchatka and Sakhalin. Populations from the northern and eastern parts of its range overwinter in Southern Europe. Southern populations are non-migratory, though during winters with exceptionally low temperatures, they may occasionally move further south. The species is common in open areas with level, moist ground covered in herbaceous vegetation (including cereal crops) and cultivated land, as well as in fallow fields, pastures, meadows, on the fringes of marshlands, in steppes, and among dunes. It avoids forests, however.

The species is widespread throughout Romania and the Republic of Moldova, favoring open terrain and reaching altitudes of up to 2,000 meters (such as in the Bucegi Mountains). Most larks in Romania and the Republic of Moldova migrate in September toward their wintering grounds in the Mediterranean region, with very few individuals remaining through the winter. In Romania, the number of breeding pairs is estimated at 2,000,000-3,000,000.

It is a small bird (larger than a sparrow), measuring 16-19 cm in length and weighing 22-50 g. The maximum recorded lifespan is 10 years. The female resembles the male, and the sexes cannot be distinguished by their plumage. In their breeding plumage, males possess a short crest. The plumage on the upper body is brown with broad, dark, longitudinal streaks, while the underparts are white with a rusty tint and dark streaks on the breast. The tail is long and brownish-black with brown edges, and the outer tail feathers are partially white.

The Eurasian skylark is a monogamous species, with each pair occupying a territory of 2-8 hectares. Breeding takes place from late April or early May through August-September. During a single breeding season, 2-3 broods are raised (very rarely 4). The nest is built by the female on the ground, amidst varying degrees of vegetation or next to a large stone; it is always situated within a depression in the soil. In cereal crops, the nest is often easily visible at the start of the nesting period, but as the plants grow, they eventually conceal it. It resembles a delicate, simple basket woven from dry grass, with its upper rim flush with the ground surface. The bottom of the nest is meticulously lined with fine plant fibers and, occasionally, animal hair.

The female lays 3-5 earth-colored eggs with brown spots. Incubation is carried out solely by the female and lasts 10-13 days, with the first clutch laid during the first ten days of April. The chicks are fed by both parents and leave the nest after 8-10 days; although not yet fully capable of flight, they run along the ground and hide while waiting for food, which the parents continue to provide until the chicks are 19-20 days old. They then begin to fly and, after a few more days, start an independent life. If the nest is discovered by predators or humans, the female may relocate the chicks by carrying them in her beak to a spot a few meters away.

During the nesting season, males sing intensely to defend their territory against rivals. They begin singing in the early morning hours and can be heard throughout the day. Typically, a male starts singing from the ground or an elevated perch, then ascends higher and higher until it is no longer visible; it continues to sing for 10-15 minutes without interruption before descending back to the ground. By autumn, it becomes silent.

In the summer, they consume various insects, including pests that affect cultivated fields, while in the autumn, they feed on the seeds of both wild and cultivated plants; in winter, their diet may also include plant debris or leaves. The chicks are fed insects, particularly larvae. The Eurasian skylark is a beneficial bird, as it consumes insects that are harmful to agriculture.

Source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciocârlie_de_câmp