SFRÂNCIOC MARE
Lanius excubitor
Este o specie de sfrâncioc de talie mare. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul și spatele, obrajii și pieptul albe; banda neagră din zona ochilor, caracteristică sfrânciocilor, este îngustă și se termină în zona ciocului; aripile sunt negre, cu o pată albă în zona centrală. La femelă, mandibula inferioară a ciocului și negrul din aripă sunt mai deschise la culoare. Lungimea corpului este de 21-26 cm și are o greutate medie de 41-81 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 30-35 cm.
Numele de gen Lanius – măcelar, provine din cuvântul latin laniare – a rupe în bucăți (cu referire la comportamentul de prădător, de sfâșiere a prăzii); numele de specie provine din cuvântul latin excubitor – santinelă (cu referire la modul expus de a pândi prada de la înălțimea vegetației).
Are o distribuție foarte largă, din Europa centrală (lipsește în peninsulele Iberică și Italică), până în centrul Asiei. Pe latitudine, este răspândit din zona Cercului Polar, până în Africa sub-sahariană, iar în Asia inclusiv în Peninsula Arabă și India (însă are foarte multe subspecii relativ bine diferențiate în funcție de regiune). În România are o răspândire largă în Transilvania și nordul Moldovei. În Câmpia de Vest o întâlnim doar în jumătatea nordică. Înspre sud atinge doar zona Subcarpaților, lipsind în rest. Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Majoritatea populațiilor sunt migratoare sau parțial migratoare; unele exemplare coboară probabil înspre zone cu climat mai blând. În perioada de iarnă, numărul exemplarelor crește, prin influx de indivizi din zonele nordice.
Cuibărește în habitate deschise, de pajiști sau mozaicuri agricole, cu arbori înalți; uneori și în livezi. Preferă pentru cuibărit habitate cu arbori înalți izolați sau în aliniamente (plopi), inclusiv zăvoaie. Specie carnivoră, se hrănește în special cu vertebrate de talie mică (rozătoare, șopârle, broaște, păsări de talie mică) și insecte de talie mare.
Este cea mai mare specie de sfrâncioc din România și singura sedentară. Probabil că exemplarele din zonele înalte coboară pentru iernare în regiunile joase. Populația globală este necunoscută. Cea europeană este estimată la 69.000-176.000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 15.000-50.000 de perechi cuibăritoare. Având o populație și un teritoriu de răspândire mare, specia este clasificată ca „Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată ușor descrescătoare, însă datele recente sugerează o accentuare a declinului. În România, tendința populațională este descrescătoare, specia înregistrând un declin din ce în ce mai accentuat în ultimii ani.
Perioada de reproducere poate începe devreme, în luna martie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie. Femela depune de obicei 4-10 ouă, pe care le clocesc ambele sexe (masculul noaptea). Incubarea durează 14-17 zile. Puii devin zburători la 23-27 de zile. Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Cuiburile sunt elaborate, cu structură din crengi, căptușite cu materii vegetale, pene, lână etc.; sunt amplasate în arbori înalți, la înălțime mare, la ramificația crengilor.
Specia are nevoie de arbori înalți pentru a cuibări, astfel că tăierea acestora din zonele deschise reprezintă o amenințare serioasă. În România, cuibărește foarte des în arborii de pe marginea șoselelor care traversează zonele deschise (în special plopi). Politica din ultima perioadă de a tăia acești arbori (pentru siguranța rutieră) a dus la eliminarea multor locații de cuibărit. Specia este în declin în România, deci este posibil ca aceste acțiuni să fie parțial responsabile. Suplimentar, intensificarea agriculturii, inclusiv utilizarea pesticidelor pe scară largă, constituie o amenințare serioasă datorită reducerii suportului trofic.
Sursa: https://pasaridinromania.sor.ro/specii/513/sfrancioc-mare-lanius-excubitor
________________________________________________________
English:
Great grey shrike
Lanius excubitor
This is a large species of shrike. Sexual dimorphism is minimal. Both sexes have relatively similar coloration: the head, back, cheeks, and breast are white; the black eye-stripe – a characteristic feature of shrikes – is narrow and ends near the beak; the wings are black, with a white patch in the center. In the female, the lower mandible of the beak and the black areas on the wings are lighter in color. The body length ranges from 21-26 cm, with an average weight of 41-81 g. The wingspan is between 30-35 cm.
The genus name Lanius – meaning "butcher" – derives from the Latin word laniare, "to tear into pieces" (referring to its predatory behavior of tearing apart its prey); the species name comes from the Latin word excubitor – "sentinel" (referring to its habit of lying in wait for prey from an exposed position atop vegetation).
It has a very wide distribution, ranging from Central Europe (it is absent from the Iberian and Italian Peninsulas) to Central Asia. In terms of latitude, it is found from the Arctic Circle down to sub-Saharan Africa; in Asia, its range extends to the Arabian Peninsula and India (though it comprises numerous subspecies that are relatively well-differentiated according to the region). In Romania, it is widely distributed throughout Transylvania and northern Moldavia. In the Western Plain, it occurs only in the northern half. Further south, it reaches only the Subcarpathian region, being absent elsewhere. The species breeds in Romania and is sedentary. Most populations, however, are migratory or partially migratory; some individuals likely move toward areas with a milder climate. During the winter, the number of individuals increases due to an influx of birds from northern regions.
It nests in open habitats – such as grasslands or agricultural mosaics – that feature tall trees; it is also occasionally found in orchards. For nesting, it prefers areas with tall, isolated trees or rows of trees (such as poplars), including riverside woodlands. A carnivorous species, it feeds primarily on small vertebrates (rodents, lizards, frogs, and small birds) as well as large insects.
It is the largest shrike species in Romania and the only one that is sedentary. Individuals from higher-altitude areas likely descend to lower-lying regions for the winter. The global population size is unknown. The European population is estimated at 69,000-176,000 pairs. In Romania, estimates indicate a population of approximately 15,000-50,000 breeding pairs. Given its large population and extensive range, the species is classified as "Low Risk." The population trend in Europe is considered slightly declining, though recent data suggest an accelerating decline. In Romania, the population trend is downward, with the species experiencing an increasingly sharp decline in recent years.
The breeding season can begin as early as March, with egg-laying starting in April. The female typically lays 4-10 eggs, which are incubated by both sexes (the male taking the night shift). Incubation lasts 14-17 days. The chicks fledge at 23-27 days old. These birds nest solitarily; the territory of a pair may vary depending on habitat quality (particularly food availability). The nests are elaborate structures made of twigs and lined with plant material, feathers, wool, etc.; they are situated high up in tall trees, at the forks of branches.
The species requires tall trees for nesting; consequently, the felling of such trees in open areas poses a serious threat. In Romania, it frequently nests in trees – particularly poplars – lining roads that cross open landscapes. Recent policies aimed at removing these trees (for the sake of road safety) have resulted in the loss of many nesting sites. The species is in decline in Romania, and it is possible that these actions are partly to blame. Furthermore, the intensification of agriculture – including the widespread use of pesticides – constitutes a serious threat by reducing the available food supply.
Source: https://pasaridinromania.sor.ro/specii/513/sfrancioc-mare-lanius-excubitor