SILVIE CU CAP NEGRU
Sylvia atricapilla
Este o specie de silvie de talie medie, de 13-15 cm, probabil cea mai ușor de recunoscut din familie, masculul având pe cap o scufie neagră, iar femela, una maro. Penajul general este gri-maroniu pe spate, mai deschis pe burtă. Silvia cu cap negru este una dintre cele mai răspândite silvii, fiind prezentă în aproape toată Europa și în nordul Africii. Și la noi este întâlnită pe tot cuprinsul țării, mai puțin în pădurile compacte de rășinoase.
Este o specie de pasăre cântătoare de talie medie. Specia prezintă dimorfism sexual redus, masculul având penajul pe creștet de culoare neagră, iar femela de culoare maro. Coloritul general este gri ventral și maroniu dorsal. Picioarele sunt de culoare maro, iar ciocul este mic și gri-negricios. Lungimea corpului este de 13-15 cm, iar greutatea este de 16-25 g.
Numele genului provine din cuvântul latin silva – pădure (cu referire la habitatul preferat). Numele speciei provine din cuvintele latine ater/atra – negru și capillus – păr al capului (cu referire la coloritul negru al creștetului la mascul).
În România este oaspete de vară, petrecând iernile în zona Mării Mediterane. Primăvara sosește destul de devreme, sfârșitul lunii martie găsindu-le deja la noi. În ierni mai blânde, mai pot rămâne unele exemplare. Cuibărește în păduri care au și arbuști în componență, dar și în parcuri și grădini cu vegetație abundentă. Cuibul, construit de către ambele sexe din crenguțe și alte materiale vegetale, este situat în partea inferioară a vegetației.
Cântecul silviei cu cap negru este adesea considerat a fi întrecut în frumusețe doar de cel al privighetorii roșcate, al cărei cântec poate fi recunoscut în cel al silviei, ceea ce i-a adus numele de privighetoarea nordului sau privighetoarea falsă. Cântă ascunsă în vegetație, dând de gol prezența acestei păsări, altfel destul de greu de observat.
Silvia cu cap negru este predominant insectivoră, culegând prada de pe frunze și crengi, arareori în zbor. La finalul verii și toamna consumă fructe, iar în sudul Europei consumă și nectar și polen, funcționând ca un bun polenizator.
Ca toate speciile de silvii, și cea cu cap negru are de înfruntat provocările ridicate de folosirea exagerată a pesticidelor, de toaletarea exagerată a arbuștilor și a gardurilor vii și de prădarea cuiburilor, așezate în stratul inferior de vegetație, de către pisici și alte animale lăsate libere.
Sursa: https://www.sor.ro/pasarile-lunii-mai-silviile/
________________________________________________________
English:
Eurasian blackcap
Sylvia atricapilla
This is a medium-sized warbler species, measuring 13-15 cm; it is arguably the most easily recognizable member of its family, with the male sporting a black cap on its head, while the female has a brown one. Its overall plumage is grayish-brown on the back and lighter on the underparts. The Eurasian blackcap is one of the most widespread warbler species, found throughout nearly all of Europe and in North Africa. In our country, it occurs nationwide, though it is less common in dense coniferous forests.
It is a medium-sized songbird. The species exhibits slight sexual dimorphism: the male has black plumage on the crown of its head, while the female's is brown. The general coloration is grey on the underparts and brown on the upperparts. The legs are brown, and the beak is small and dark greyish-black. The body length ranges from 13 to 15 cm, and the weight from 16 to 25 g.
The genus name derives from the Latin word silva – meaning "forest" – in reference to its preferred habitat. The species name comes from the Latin words ater/atra ("black") and capillus ("hair of the head"), referring to the black coloration on the crown of the male.
In Romania, it is a summer visitor, spending the winter in the Mediterranean region. It arrives quite early in the spring, often appearing by the end of March. During milder winters, some individuals may remain. It nests in forests that include shrubs, as well as in parks and gardens with abundant vegetation. The nest, built by both sexes using small twigs and other plant material, is situated in the lower layers of the vegetation.
The song of the Eurasian blackcap is often considered second in beauty only to that of the nightingale. In fact, the nightingale's song can be discerned within the blackcap's own, which has earned it the nicknames "nightingale of the north" or "false nightingale." It sings while hidden in the vegetation, revealing the presence of a bird that is otherwise quite difficult to spot.
The Eurasian blackcap is primarily insectivorous, gleaning its prey from leaves and branches – rarely catching it in flight. In late summer and autumn, it consumes fruit, while in southern Europe, it also feeds on nectar and pollen, acting as an effective pollinator.
Like all warbler species, the blackcap must contend with challenges posed by the excessive use of pesticides, the over-trimming of shrubs and hedges, and the predation of nests – situated in the lower vegetation layer – by cats and other free-roaming animals.
Source: https://www.sor.ro/pasarile-lunii-mai-silviile/
