SILVIE DE ZĂVOI

Sylvia borin

Silvia de zăvoi (Sylvia borin), numită și silvie de grădină, privighetoare de grădină, este o pasăre migratoare răspândită în Europa și Asia de Vest, limita estică a habitatului apropiindu-se de Mongolia. Este o specie migratoare, care iernează în centrul și sudul Africii.

Este o pasăre mică, având o lungime de 15 cm, cât vrabia, și o greutate de 12-14 grame. Longevitatea maximă înregistrată în natură este de 14 ani. Partea dorsală a corpului este brun-măslinie sau cenușiu-brun, cu aripile și coada mai întunecate. Partea inferioară este galben-albicios sau roz-albicioasă murdar, iar părțile laterale ale corpului puțin mai întunecate, măslinii-cenușii. Tectricele subalare sunt galben-ruginiu-albicioase. Rahisurile remigelor și tectricelor pe partea inferioară sunt albe. Vârful cozii este drept. Picioarele sunt scurte, cenușiu-brune. Ciocul este cafeniu deschis, lățit la bază, ascuțit la vârf. Coloritul celor două sexe este identic.

Populația cuibăritoare estimată în România este de 200.000-400.000 de perechi. Cuibărește în tufișurile și subarboretul din lizierele de pădure, în vecinătatea poienelor, a luncilor râurilor și în parcurile din localități. Preferă regiunile mlăștinoase, pădurile de sălcii, de foioase și mixte, cu subarboret bogat și pădurile adiacente râurilor sau chiar trestișurile, evită totuși pădurile de conifere.

Este o specie omnivoră, hrănindu-se cu hrană de origine animală, cât și vegetală. Primăvara și vara consumă diverse insecte, toamna – pomușoare, bobițe și fructe. Insectele și larvele lor sunt prinse de pe frunze și tulpini, câteodată zburând în punct fix pentru a le prinde, într-o manieră similară muscarilor.

Sosește din cartierele de iernat pe la mijlocul lunii aprilie. Masculii, printr-un cântec caracteristic, își anunță ceilalți vecini despre marcarea teritoriului de cuibărire și, totodată, ademenesc femela. Are un cântec variat și mai prelung decât cel al silviei cu cap negru, care constă dintr-un gângurit melodios, lipsit de notele finale clare. Strigătul de alarmă este aspru, ușor nazal, repetat încontinuu, „cec-cec-cec”.

Cuibul este bine ascuns în vegetație, fiind amplasat în tufișuri, copaci tineri, la bifurcarea ramurilor joase ale copacilor bătrâni sau printre buruieni, de regulă la 0,3-2 m, mai rar la 3 m înălțime de la sol și are o dimensiune de 8 cm înălțime și 12 cm lățime. Are forma unei cupe, fiind construit din iarbă uscată, frunze, mușchi și mlădițe, căptușit cu ierburi fine, păr și rădăcini. Ponta este depusă de la mijlocul lunii mai până în iulie și este alcătuită din 2-6 (de obicei 4-5) ouă fusiforme, netede, lucitoare, albicioase sau cu o ușoară tentă ruginie, verzuie sau rozacee, cu pete și puncte maro în diferite nuanțe, violet sau gri, având centrul mai întunecat; dimensiunea medie a ouălor este de 20×15 mm. Mai rar poate depune 2 ponte pe an. Clocesc ambii părinți, în decurs de 12-14 zile, însă masculul cuibărește numai ziua.

Puii sunt nidicoli, golași, cu gâtlejul roz-roșcat deschis, cu două puncte purpurii la baza limbii; umflătura marginală a ciocului este albă mat. Ei devin zburători în doar 10 zile, deoarece părinții îi hrănesc în mod intensiv. Puii părăsesc cuibul de obicei înainte de a fi capabili de zbor, însă rămân împreună cu adulții încă 2 săptămâni.

În august-octombrie silvia de zăvoi migrează în Africa tropicală, unde iernează. Este o pasăre folositoare, hrănindu-se în perioada caldă a anului cu un număr mare de nevertebrate fitofage dăunătoare copacilor.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvie_de_zăvoi

________________________________________________________

English:

Garden warbler

Sylvia borin

Also known as the garden warbler, this is a migratory bird found throughout Europe and Western Asia, with the eastern limit of its range extending toward Mongolia. It is a migratory species that winters in Central and Southern Africa.

It is a small bird, measuring 15 cm in length – about the size of a sparrow – and weighing 12-14 grams. The maximum lifespan recorded in the wild is 14 years. The upperparts are olive-brown or greyish-brown, with darker wings and tail. The underparts are a dull yellowish-white or pinkish-white, while the flanks are slightly darker, with an olive-grey hue. The underwing coverts are a yellowish-rust-white. The shafts of the flight feathers and coverts on the underside are white. The tip of the tail is straight. The legs are short and greyish-brown. The beak is light brown, broad at the base and pointed at the tip. Both sexes share the same coloration.

The estimated breeding population in Romania is 200,000-400,000 pairs. It nests in the shrubs and undergrowth along forest edges, near clearings, in river floodplains, and in urban parks. It favors marshy areas, willow, deciduous, and mixed forests with dense undergrowth – particularly those adjacent to rivers – as well as reed beds; however, it avoids coniferous forests.

It is an omnivorous species, feeding on both animal and plant matter. In spring and summer, it consumes various insects, while in autumn, it feeds on berries and fruits. It captures insects and their larvae from leaves and stems – sometimes by hovering in place, much like a flycatcher.

It arrives from its wintering grounds around the middle of April. Through a characteristic song, the males announce their presence to neighbors – marking their nesting territory – while simultaneously attracting a female. Their song is varied and more prolonged than that of the Eurasian blackcap; it consists of a melodious warble, lacking distinct, sharp final notes. The alarm call is harsh, slightly nasal, and repeated continuously: "check-check-check."

The nest is well-hidden within vegetation – situated in bushes, young trees, at the forks of low branches on older trees, or among tall weeds – typically at a height of 0.3 to 2 meters (rarely up to 3 meters) above the ground. It measures 8 cm in height and 12 cm in width. Cup-shaped, the nest is constructed from dry grass, leaves, moss, and small twigs, and is lined with fine grasses, animal hair, and roots. The clutch is laid between mid-May and July and consists of 2-6 (usually 4-5) spindle-shaped eggs; these are smooth, glossy, and whitish – sometimes with a faint rusty, greenish, or pinkish tint – and feature brown, violet, or gray spots and speckles of various shades, often with darker centers. The average egg size is 20×15 mm. Occasionally, two clutches may be laid in a single year. Both parents incubate the eggs over a period of 12-14 days, though the male only sits on the nest during the day.

The chicks are altricial (born helpless and naked) and have a light pinkish-red throat, with two purple spots at the base of the tongue. The gape flanges (the thickened edges of the beak) are matte white. The chicks fledge in just 10 days, as the parents feed them intensively. They typically leave the nest before they are capable of flight, yet they remain with the adults for another two weeks.

Between August and October, the garden warbler migrates to tropical Africa, where it spends the winter. It is a beneficial bird, as it feeds on a large number of phytophagous (plant-eating) invertebrates – pests that damage trees – during the warmer months of the year.

Source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvie_de_zăvoi