Prigorie
Merops apiaster
Clasa Aves
Ordinul Coraciiformes
Familia Meropidae
DESCRIERE
Specie de pasăre de talie medie, cu siluetă foarte caracteristică, atât așezată cât și în zbor. Coloritul este foarte viu, în culori contrastante. Sexele sunt asemănătoare. Capul, spatele și partea proximală a aripii sunt roșu-maroniu, abdomenul și partea distală a aripii sunt albastre, iar bărbia, gâtul și parțial spatele sunt galbene. Banda terminală a aripilor este neagră. Caracteristice sunt și penele centrale din coadă sunt mai lungi decât restul și ciocul lung și curbat. Lungimea corpului este de 25-29 de cm, anvergura aripilor este de 36-40 de cm, iar greutatea de 44-78 de grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII ȘTIINTIFICE
Numele de gen, Merops - reprezintă denumirea în greacă și latină a speciei, iar numele de specie, apiaster, este tot un nume latin al speciei, care etimologic provine din apis - albină (care așteaptă/pândește albinele).
LOCALIZARE ȘI COMPORTAMENT
Distribuție - Specia are o distribuție largă în Paleartic, din vestul Europei, până în Asia Centrală, fiind în general o specie termofilă. În zona de vest a Palearticului, este prezentă în sezonul de cuibărit în partea sudică și sud-estică a Europei, nordul Africii și Orientul Apropiat. În România specia cuibărește pe o arie largă, din Delta și Lunca Dunării, până în zonele de deal.
Fenologie - Este o specie migratoare, cuibăritoare în România. Sosește de obicei la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai și pleacă în luna august. Este migratoare pe distanță lungă, iernând în Africa sub-sahariană.
Habitate - Este o specie de zone deschise, largi, însorite și cu precipitații mai reduse. Cuibărește în zone cu soluri nisipoase sau argiloase, cu rupturi sau alunecări de teren, unde solul este expus, relativ vertical, în care își poate săpa galerii. De asemenea, cuibărește în malurile înalte, lutoase, ale râurilor din zonele joase.
Hrană - Specie strict insectivoră, consumă mai ales specii din familia Hymenopterelor: bondari, viespi, albine. Insectele sunt prinse din aer, apoi se folosește de suportul pe care se așează pentru a îndepărta acul prin lovituri repetate. Suplimentar, consumă și alte specii de insecte pe care le prinde din aer: libelule, lăcuste, cicade etc.
Alte informații - În Europa cuibăresc doar două specii de prigorii, însă doar aceasta este larg răspândită și comună (cealaltă specie, prigoria cu obraji albaștrii apare în Europa doar în nordul Mării Caspice). Deși sunt adesea motiv de conflict pentru crescătorii de albine (din cauza lipsei de informare), chiar în zonele cu densități uriașe de albinărei (precum Spania), studiile au arătat că nu consumă mai mult de 1% din numărul de albine lucrătoare existente. În România, densitatea de albinărei este mult mai redusă, deci impactul asupra producției de miere este nesemnificativ.
POPULAȚIE
Populația mondială a speciei este estimată preliminar la 14000000 - 25000000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 2800000 - 5000000 de perechi. Tendința la nivel european este considerată stabilă. În România, populația estimată este de 200000 - 400000 de perechi. Tendința populațională este deocamdată necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în luna mai. Depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie, femela depunând 4-10 ouă, pe care le clocesc ambele sexe 13-20 de zile. Puii părăsesc cuibul după 30-31 zile. La hrănirea puilor, foarte multe perechi au un individ ajutor, care este de obicei un pui din sezonul precedent. Perechile cuibăresc colonial, marea majoritate întorcându-se din migrație în colonia din anul precedent. Cuibul este amplasat la capătul tunelului săpat în pereții lutoși (galeria cuibului poate avea 70-150 de cm).
AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE
Principala amenințare este reprezentată de folosirea pe scară largă a pesticidelor, care au ca rezultat diminuarea resurselor de hrană (insecte). Intensificarea agriculturii, prin conversia către monocultură, are efect negativ pe termen lung. Având în vedere că malurile de râu reprezintă un habitat important de cuibărit, regularizarea râurilor din zonele de deal și câmpie (suplimentate de consolidarea malurilor) au un impact major asupra speciei. Suplimentar, din cauza conflictului cu apicultorii, local au loc acțiuni de distrugere a coloniilor (astuparea galeriilor cu pui), care au un impact sever, având în vedere că specia are un singur rând de pui pe an (dacă este în fază avansată de cuibărit, nu va mai încerca încă o dată).
Sursa: https://pasaridinromania.sor.ro/specii/387/prigorie-merops-apiaster